Despre libertatea de exprimare: cazul Antena 3

User Rating:  / 2
PoorBest 

Istoria omenirii este încărcată de personaje care au crezut că știu tot, care nu au suportat contraargumente la ideile lor, care au condus prin totalitarism, ignoranță și chiar prostie. Democrația românească a început cu niște cetățeni revoltați care au pus stăpânire pe singurul mijloc de comunicare la acea vreme, televiziunea națională, pentru a-și transmite ideile împotriva comunismului, împotriva unui sistem profund nedrept, dictatorial. A fost momentul când am știut cu toții că noi, cei care aveam contraargumentele, suntem mulți, vrem aceleași lucruri și astfel ne-am unit pentru a ne obține libertatea.

 

A devenit astăzi normal să ne exprimăm, avem fiecare propriile păreri politice, avem alegerea de a ne informa de la cine dorim, pentru a ne confirma aceste păreri prin mijloacele de comunicare în masă și astfel creăm dezbateri în societate, creăm zgomot. Cu alte cuvinte, exprimându-ne, evoluăm. Aceasta este democrația. Iar democrația este un mediu de viață garantat în primul rând de libertatea de exprimare.

Ceea ce se întâmplă în acest moment prin această acțiune de intimidare exercitată de o instituție a statului împotriva unui organ media cunoscut și recunoscut pentru opiniile deseori critice, pentru dezvăluirile pe care nu mulți au curajul să le facă, este de fapt un atentat la libertatea de exprimare pe care noi ne-am câștigat-o, eliberându-ne de un regim care ne spunea ce să mâncăm, ce să citim, ce să facem și mai ales ce să gândim.

Toate reglementările europene, internaționale, jurisprudența CEDO, de asemenea Constituția României, oferă un statut special presei, garantându-i independența, favorizând-o tocmai pentru este "câinele de pază al democrației". Fie că vă place Antena 3 sau nu (și dacă nu, aveți oricând libertatea de a schimba canalul), nu este normal ca sute de oameni ce își câștigă existența ca jurnaliști, tehnicieni, cameramani etc. să fie somați, fotografiați, tratați ca niște infractori periculoși, printr-o acțiune de intimidare fără precedent. În cazul oricăror spețe de acest gen, este absolut legală încercarea unei reconcilieri, medieri, a unei negocieri între stat și cei asupra cărora are un drept de creanță.

Mă întreb care este beneficiul bugetului de stat dacă se golește o clădire pe care se poate obține o chirie extrem de bună, întrucât "chiriașii" nu fac politica guvernului și aduc în discuție deseori subiecte incomode celor care dețin la un moment dat "laurii puterii". Are statul un plătitor de chirie mai bun pentru acel sediu? De ce nu se exercită dreptul de preemțiune la care are dreptul orice ocupant de bună-credință al unui imobil, conform legislației românești?

Mi-ar fi plăcut ca după atâtea revolte ale românilor, ca după atâtea deziderate anti-sistem, anti-corupție, beneficiarii acestor acțiuni să fie persoane ce au simțul datoriei față de țară. Sper ca aceia care spun că în acest moment România cade pradă unei bande de ipocriți vopsiți în culori europene, care nu au a face deloc cu interesele noastre, să nu aibă dreptate. Ne întoarcem din nou în era oamenilor ce sunt la putere și nu suportă să audă păreri contrare? Nu știu cum o simțiți dumneavoastră, dar eu am o vagă impresie că în acest moment democrația din România suferă un regres iremediabil.

Voi utiliza la Bruxelles căile parlamentare pentru a atrage atenția asupra acestui derapaj, pentru a ne bate alături de cei care cred că libertatea de opinie, dreptul de a gândi și de a te exprima liber sunt drepturi fundamentale ale omului și condiții ale libertății și democrației.

Translation